- gemináţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. gemináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. gemináţiei; pl. gemináţii, art. gemináţiile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
gemináţie
Look at other dictionaries:
geminaţie — GEMINÁŢIE, geminaţii, s.f. 1. (livr.) îmbinare în perechi; împerechere. 2. (lingv.) Lungire a unei consoane, pronunţată cu o durată mai mare decât cea obişnuită. – Din fr. gémination, lat. geminatio. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
anadiploză — ANADIPLÓZĂ, anadiploze, s.f. Figură retorică prin care se începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârşitul frazei precedente; repetiţie. – Din fr.anadiplose. Trimis de mihvar, 06.01.2004. Sursa: DEX 98 anadiplóză s. f. (sil. plo ), g … Dicționar Român
geminat — GEMINÁT, Ă, geminaţi, te, adj. (livr.) îngemănat, împerecheat. ♢ (lingv.) Consoană geminată = consoană rezultată prin geminaţie (2). – Din fr. géminé, lat. geminatus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GEMINÁT adj. v. împerecheat … Dicționar Român
geminaţiune — GEMINAŢIÚNE s.f. v. geminaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
îngemănare — ÎNGEMĂNÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îngemăna; unire; îmbinare. – v. îngemăna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGEMĂNÁRE s. 1. v. îmbinare. 2. împerechere, (livr.) geminaţie. (îngemănare florală.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
